Datoria Stelei în era post-Becali

După atâta tensiune cu “suspendarea suspendării”, datoria Stelei este să prindă toamna europeană, adică să evolueze în grupe. Că o fi în Liga Campionilor, cu atât mai bine, dacă nu, obiectivul minimal e Liga Europa. S-a tot bătut monedă că fotbaliştii n-au nici o vină în dosarul Valiza, că ei au câştigat titlul pe teren şi merită să joace în Liga Campionilor… De acord cu prima parte, dar asta cu meritatul trebuie să o demonstreze prin joc. Cum ar fi ca după această emulaţie să rateze calificarea pe teren, în turul ăsta sau în următorul?! Nu e de joacă, echipa ce va coborî în iarbă, cel puţin cu cei de la Vardar, va fi lipsită de Rusescu şi Chipciu. În privinţa achiziţiilor, italianul Piovaccari va trebui integrat din mers. E aproape cert că nu el va decide calificarea. Sper ca Steaua să gestioneze bine situaţia, pentru că altfel o minte simplistă de suporter ar lega eşecul de absenţa lui Becali. Iar asta mi s-ar părea o pervertire maximă a percepţiei, încă o pătimire de dus pentru acest club. Steaua se poate autofinanţa, dacă vor apărea probleme financiare, acestea nu pot fi decât premeditate.

Apropo de Becali, în 2008 scriam aşa într-un articol intitulat „Am scris pe bune. Mă premiază cineva?”: „Acordarea unor foloase pentru îndatoriri normale creează un orizont de aşteptare deformat. Dacă şeful te laudă că într-o dimineaţă ploioasă ai ajuns la timp la serviciu, data viitoare te vei simţi nedreptăţit dacă el va ignora acest lucru. […] Particularizând pentru fotbal, în cazul proliferării acestei practici, o echipă nemotivată la final de stagiune, presupunând că nu va fi ofertată de terţi, se va răzbuna pe “zgârciţi” făcând deliberat pârtie adversarului. Bineînţeles, următorul pas este premierea arbitrului pentru a fluiera, chipurile, corect. La fel, pentru că a scris o cronică imparţială, şi ziaristul poate pretinde bani de-o ciungă!” După 5 ani, 5 judecători au căzut toţi de acord că a fost vorba despre o infracţiune şi au hotărât în consecinţă. În toţi aceşti ani în care Becali susţinea sus şi tare că premierea nu e mită, nimănui nu i-a trecut prin cap să-i deschidă DEX-ul la pagina în care figurează cuvântul MITĂ: „sumă de bani sau obiecte date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conștiincios”! Să nu ne mai mirăm, aşadar, de unanimitatea completului de judecată.