Dacă e sâmbătă, e Belgia!

Înainte de turneul final, doar inima ne spunea să sperăm. Cu mintea nu prea găseam argumente, deși Dan Petrescu încercase ceva, spunându-ne că la turneul final vom întâlni echipe mai bune, care ne vor ataca, spre deosebire de Bulgaria și Liechtenstein, iar asta ne-ar conveni. Putem fi de acord, dar de aici până la acest 3-0 cu Ucraina e un drum prea lung pentru a sta doar în această explicație. Pentru că și noi am atacat, n-am frecat mingea aiurea ca în alte meciuri, ceea ce chiar este vestea cea mai bună de la acest turneu final. Bijuteria lui Stanciu a venit în urma unui pressing în zona careului, care l-a făcut pe Lunin să degajeze greșit. Și apropo de Stanciu, am făcut un experiment: am întrebat în jurul meu (am văzut meciul lângă Ateneu – cea mai proastă idee, mai pe larg în comentarii) la ce echipă de club joacă. De fapt, inițial n-a fost un experiment, nici eu nu știam. Răspunsul a fost aproape general – ”la arabi”. Este și acesta un indiciu care nu te lăsa să fii optimist, cum să nu știe suporterii unde joacă nimeni altul decât căpitanul naționalei?! Dar execuția de la gol anulează orice îndoială, mă bucur pentru el că și-a dat ocazia să se simtă cu adevărat fotbalist, pe final de carieră, căci acestea sunt momente de care mulți nu au parte. Iar acel gol a deschis calea pentru un festin neașteptat nu numai de noi, ci de lumea fotbalului, aș zice. Apoi, Răzvan Marin a tras cu o încredere care deja îl părăsise pe portarul Realului, iar Man a slalomat cu dezinvoltură printr-un careu suprapopulat pentru a-i oferi lui Drăguș acea minge în fața porții. Una peste alta, acest rezultat arată că Edi Iordănescu a ales bine. Nu mai pomenește nimeni de Mitriță.

În vremea asta în care meciurile de fotbal curg zilnic, David Popovici înșiră niște rezultate uluitoare, de nivelul celor care l-au propulsat în elita înotului mondial. Poate că lipsa asta de atenție îi priește. Nu se află în lumina reflectoarelor și uite că își vede liniștit de treabă. Nu același lucru se va întâmpla la Olimpiadă, acolo presiunea va trebui gestionată. Dar să-l lăsăm pe David să se scalde în apele lui și să rămânem la ale noastre. Toată lumea își face planuri pentru sâmbătă, de data asta ne ajută și ora, 10 seara, astfel încât se va putea urmări meciul cu Belgia în condiții omenești inclusiv în parcarea de lângă Ateneu sau în alte ”insule” organizate pentru exersarea emoțiilor colective.

Problema locului în care se va vedea meciul cu Belgia este reală în București și cred că așa e peste tot. Nu mai găsești locuri pe niciunde, trebuie să apelezi la latura afectiv-comercială de client vechi și nici așa nu ești sigur. În cele din urmă, putem vedea meciul și acasă, însă e clar că unora ne e dor de sentimentele și manifestările de pe vremuri, iar alții sunt dornici să le trăiască pentru prima dată. Și acum concret: vom prelungi momentul magic și în confruntarea cu favorita grupei, mai ales că aceasta vine rănită în orgoliu? Iarăși, inima zice că trebuie să sperăm. În definitiv, nu e ultimul cartuș pentru Belgia, iar pentru noi un egal e parfum.