Mundial do Brasil (2) – de T. Cassio

Fidelissimi cititori, acum, la jumătatea întrecerii mondiale, am decis să-mi dau şi eu cu părerea, văzut fiind că toţi o fac, unii cu mult umor involuntar, alţii serios nevoie mare, din postura de aşa-zişi specialişti, uitând că meseria lor, nicicând practicată, ar fi de inginer sau medic ori economist, dar se găsesc şi din cei care au la bază băiatu’ lu’ tata, ba chiar şi foşti arhivari, care au reuşit să-ţi facă vilă în arida şi insipida Piperă din comercializarea casetelor cu amintiri (fotbalistice) învălmăşite prin magazie, ajungând ulterior comentatori de specialitate, răsplătindu-ne cu perle din puţul gândirii de genul: Majoritatea jucătorilor uruguayeni sunt cu patru ani mai bătrâni faţă de ultimul campionat mondial! Genială, nu am stat cu pixul în mână să-mi notez toate gogomăniile trimişilor speciali pe banii noştri, nici a rămaşilor la fel de osebiţi, dar cea de mai sus merită Oscarul pentru profunzime, acuitate şi corectitudinea gramaticală.

După această paranteză obligatorie, să purcedem şi noi la o analiză, având ca punct de plecare ultimul număr Pronostic Sportiv, pe care sper că l-aţi cumpărat şi păstrat. În ordinea grupelor, afirmam că Brazilia va avea un start mai greoi şi că va primi un ajutor de 10% din partea arbitrilor, ceea ce s-a şi dovedit, procentajul de ajutor a fost poate chiar mai mare şi el va creşte ulterior, întrucât A Seleccao evoluează penibil, de te întrebi dacă această generaţie este cea mai slabă din istoria Braziliei sau dacă Felipao Scolari s-a zaharisit complet, din moment ce tot meciul vociferează, gesticulează, protestează, indicaţiile de joc venind din partea… secunzilor. Un lucru este cert, aceşti fotbalişti, care plâng ca nişte copii la intonarera imnului, dau neta senzaţie că nu rezistă presiunii exercitate de postura de favoriţi, precum şi de cea a publicului amic, nereuşind să închege un joc decent, valid, părând că este nevoie de un autentic miracol ca os cariocas să poată trece de Columbia, cea mai bună echipă de până acum a Mundialului, în condiţiile în care Falcao nu s-a mai refăcut, Muriel nici nu a fost selecţionat, Guarin a jucat doar cu Japonia şi Bacca încă nu a fost folosit! Vedeam Croaţia înaintea peonilor mexicani, dar oamenii lui Kovac au părut cam obosiţi, mai ales piesele de bază de la mijloc, Modric şi Rakitic, care au avut şi suplimentul unor finale de eurocupe. Cu un Rafa Marquez imperial, Mexic, care de-abia s-a calificat, graţie ajutorului oferit de SUA, a etalat o defensivă beton, o condiţie fizică excelentă şi automatisme bine puse la punct. Ar fi ajuns în sferturi, dar după golul lui Giovani din optimea cu Olanda, a renunţat la jocul ei curat, preferând întreruperile, obstrucţiile, simulările. Toată lumea părea convinsă că tulipanii nu mai sunt în stare de nimic, comentatorul tevere i-a făcut de trei ori în 7 minute olandezi disperaţi, doar că nu le-a pregătit valizele, uitând să numere ocaziile care se înmulţeau la poarta norocosului Ochoa. Să nu uităm că s-a jucat la ora prânzului, deci mare avantaj mexicanii, care au fost taxaţi când le era lumea mai dragă. Faultul asupra lui Robben, care a dus la penaltyul decisiv, a părut mai puţin clar decât cel din primul mitan, când batavul a fost agăţat în două rânduri, dar şi Marquez, la experienţa lui, nu trebuia să-i dea lui Arjen şansa unui asemenea plonjon. Ce nedrept – au intitulat unii specialişti, dintre care unul mai nevrozat confundă studioul cu propriul cerdac, ducând dezbaterea în derizoriu, dar marele merit al tulipanilor a fost că au crezut până la capăt, în timp ce centru-americanii se şi vedeau la adăpostul unor protectoare sombrerouri. Olandezii au câştigat la pas grupa B, dar ascensiunea lor se datorează tot vechii gărzi, adică celor în jur de 30 de ani sau trecuţi şi îmi menţin părerea că mânjii lui van Gal încă nu nechează. Tehnicianul oranje a uimit prin dexteritatea-i tactică, prin mutările fanteziste şi câştigătoare care păreau a fi doar improvizaţii, dar în momentul în care Robben nu va mai avea cursele sale nebune (a slalomat prin defensiva mexicană precum Tomba), Van Persie nu va mai inventa goluri irepetabile, Sneijder nu va mai susţine ofensiva, iar de Jong nu va mai mătura sectorul, atunci alde Blind, de Vrij, Depay şi Fer vor trebui să bată-n lemn. După cum afirmam, Chile era marele pericol al grupei B, mina plutitoare ce putea arunca totul în aer. Consecinţa, los trecampeones au plecat acasă după doar trei partide, sporind perplexitatea celor care mai cred în tiqui-taca şi dând apă la moară celor care o văd depăşită. Adevărul este undeva pe la mijloc, La Roja a venit, după cum am scris, cu jucători epuizaţi de lupta titanică din Primera şi din Champions League, în plus Casillas nu a apărat în partidele de campionat decât în ultimele 2-3 etape, Pique şi Diego Costa veneau după accidentări, Jesus Navas şi Thiago Alcantara nu s-au refăcut, iar Negredo şi, mai ales, Fernando Llorente au fost lăsaţi acasă, o greşeală de evaluare a lui del Bosque, care a acceptat totuşi să mai rămână la timona Furiilor Roşii, deşi este un moment de răscruce. Chile a trebuit să dea piept cu gazda turneului final, pe care ar fi putut s-o doboare la pământ, reînviind fantasmele trecutului, dar nu a avut curajul şi răutatea necesare, dar nici prestanţa fizică (cel mai înalt jucător, 178 centimetri). Pinilla, un om mai bine făcut, trebuia introdus mai devreme, pentru a avea mai multe ocazii de a străpunge o defensivă anesteziată, salvată de Julio Cesar, iar când acesta nu a mai putut face nimic, barele au venit în două rânduri în sprijinul amfitrionilor. Grupa C a fost dominată, după cum era de aşteptat, de Columbia, ce pare cea mai echilibrată şi valoroasă formaţie a mondialului cu  numărul 20, cu o mare stea în devenire, James Rodriguez. Pentru locul secund am dat elenilor cele mai mici şanse şi, de altfel, ei nu au jucat nimic în primele două partide, dar apoi, în partida devenită decisivă cu Coasta de Fildeş, au evoluat realmente bine, chiar dacă penaltyul decisiv a fost întâmplător. Deci, cu o singură victorie, grecoteii ar fi putut merge în sferturi, le-au lipsit doar… 11 metri, puteau să se califice în dauna admirabililor costaricani, dar au avut un lapsus care le-a pus capac: au uitat că Gekas a fost, la un moment dat, coleg de echipă cu Keylor Navas la Levante, iar excepţionalul goalkeeper al selecţionatei carismaticului Jorge Pinto a apărat lovitura veteranului printre veterani. Ar fi fost strigător la cer ca micuţa Costa Rica să nu prindă sferturile, după ce a pus la colţ trei campioane mondiale. Am afirmat că una din acele trei se va împiedica de buturuga mică şi recunosc că nu mă aşteptam în ruptul capului ca Bryan Ruiz şi ai săi să câştige grupa, dar după ce i-am văzut jucând, mi-am dat seama că ştiu fotbal şi pot merge departe.

În ordinea optimilor, am jucat un bilet cu semnele X, 1, 1, 1 (ratat în minutul 91), în continuare 1, 1, 1 şi X la Belgia – SUA, cu primii favoriţi la calificare.

Italia a fost o cruntă decepţie, chiar şi lotul dus de Prandelli în Mato Grosso nu părea cel mai indicat şi de altfel să-i dăm lui Cesare ce-i al lui, a recunoscut că a greşit cu Balotelli (dar oare ce-a fost în mintea lui?), afirmînd că întreg proiectul său a eşuat, drept urmare şi-a dat demisia. După notabila victorie asupra Angliei lui Hodorogson, il citi a uitat un lucru banal: echipa care învinge nu se schimbă, el a făcut trei modificări care i-au fost fatale, squadra azzurra pierzând calificarea, practic, în meciul cu Costa Rica şi nu în cel cu Uruguay. Sudamericanii, având o singură şansă din trei, au ştiut să muşte adversaul şi la propriu şi la figurat. Apoi, fără suspendatul Suarez, care are nevoie de un tratament mai serios decât sfaturile unui psihiatru, Cavani şi ceilalţi au fost pradă uşoară pentru magnifica Columbie.

În grupsa E, Franţa era favorită, dar trebuie să spun că m-a surprins plăcut jocul ei, în condiţiile în care ei mai aveau încă o echipă de neselecţionaţi din diverse motive (accidentări, certuri, alegerea antrenorului) ce poate fi considerată competitivă. Mă aşteptam la ceva mai mult de la helvetici, cărora nu le dau nici o şansă contra lui Messi & Co. Deşi Argentina nu a făcut încă nici un meci mare, sunt unii care insinuează că Messi, care s-a plimbat în ultimele meciuri de campionat şi de LC, s-ar fi menajat pentru a fi freş pentru El Mundial. Posibil, dar nici teamul lui Sabella nu şi-a găsit încă justa carburaţie (eu am mizat o sumă modică pe o finală Brazlia – Argentina, sper să mă ţină). Debutanta Bosnia ar fi trebuit să facă mai mult, ţinând cont de forţa ei pe tracţiune anterioară, dar nu s-a întâmplat aşa. Poate la viitorul turneu final, în condiţii climatice mai acceptabile.

Germania a ieşit, cum era de aşteptat, pe primul loc din grupa ei, a avut unele probleme cu accidentările, va trece de năbădăioasa Algerie şi, dacă elimină şi Franţa, cu siguranţă va schimba bronzul ultimelor două ediţii cu ceva mai strălucitor. După cum arătam în prefaţa grupei G, Portugalia urma să aibă dificultăţi cu un Ronaldo nerefăcut complet şi doar norocul a ajutat-o să nu fie eliminată devreme de selecţionata americană a lui Klinsmann. Aceasta se va bate de la egal la egal cu Les Diables Rouges, care s-au clasat pe primul loc al grupei H, urmaţi fiind de o Algerie cu jucători, după cum susţineam, de mare talent. Maghrebienii ar vrea să răzbune eliminarea cu cântec de acum 32 de ani, când Germania şi Austria s-au înţeles pentru un 1-0 reciproc avanatajos, dar indubitabil mannschaftul are prima şansă, mai ales că a început postul Ramadanului.

Rusia a fost, pentru mine, o cruntă decepţie, chiar dacă am subliniat faptul că Fabio Capello trebuie să fie şi un iscusit croitor, să facă o echipă bună dintr-un material prost. Cele mai stânjenitoare flopuri, portarul Akinfeev şi aşa-zisul vârf de mare talet şi de 20 de milioane de euroi Kokorin, doi culpabili care au îngropat Sbornaia. Don Fabio va rămâne, căci la Euro 2016 doar cine nu vrea nu se califică, iar mondialul următor, cempionat mirîi, va avea loc în… Rusia, dar din bun simţ ar trebui să ceară a reducere a salariului său de nabab şi să doneze o parte din bani tratării jucătorilor dependenţi de alcool, care prin fosta ţară vecină şi pretină se pare că sunt fără număr, după cum o arată cam la toate turneele finale. Dragi chibiţi şi pariori, v-am dezvăluit căluţii mei, prin urmare vă urez spectacole de gală, multă inspiraţie şi baftă ! Doamne ajută!