Revista Pronostic Sportiv Un ziar numit ştiinţă!
Juna Eugenie Bouchard, care ne-a făcut să regretăm ţipetele Şarapovei, a avut exact acea foame de victorie a viitorilor mari campioni care ştiu că a venit vremea lor. Fiindcă nu cred că va lăsa să scape acest prilej în faţa Kvitovei, care are deja un titlu pe iarba londoneză. Dar Simona? Nu e şi ea o viitoare campioană? Ba da, dar ea va obţine succesul fără a sări trepte. Anul trecut a început să conteze în turnee şi să le câştige, dar fără a confirma în Slamuri. Acum, şi-a consolidat urcuşul cu faze rarefiate la RG şi Wimbledon, ba chiar ea şi cu adversara ei din semifinala londoneză au fost singurele care au atins sferturile tuturor Slamurilor în 2014! Şi, vorba cântecului, „anii cei mai buni sunt cei care-or să vină”…
Meciul Simonei m-a prins cu treabă prin oraş, aşa că m-am instalat la o terasă pentru a-l urmări. Spre sfârşitul primului set s-a pornit o asemenea furtună în Bucureşti, încât semnalul tv a căzut, iar chelnerul nu se încumeta să iasă de la adăpost pentru a-şi încasa nota. În drum spre casă, am auzit la Sport Total FM că Simona e pe cale să o bată pe Bouchard şi într-un picior. Am sperat în sinea mea că asta însemna măcar o minge de set, dacă nu două legate. Dar nu, era abia 4-3 în tie-break şi mi-am amintit de comentatorii de la barajul România-Slovenia, care îl luau peste picior pe Rudonja pe motiv că până atunci nu marcase niciodată pentru naţională. Iar genul ăsta de patriotism ne strică tot nouă karma. După cum s-a văzut.
