Revista Pronostic Sportiv Un ziar numit ştiinţă!
Dacă există vreun subiect bun de abordat în timp ce fotbalul tace, atunci comparația teoretică dintre stilurile lui Messi și Ronaldo la loviturile libere trebuie să fie…
Acolada
Poate părea surprinzător, dar Messi a putut să se perfecționeze la executarea loviturilor libere pentru că o face în modul clasic, cu control. Înscrie mult, dar nici el nu excelează ca procent, asta pentru că execută tot, de pe ambele părți. Amintiți-vă de golul reușit de Neymar în acel 6-1 cu PSG, a fost posibil pentru că Messi începuse să-i facă unele concesii brazilianului, dar în mod normal tot el bătea de acolo, cu șanse mai mici de reușită decât un dreptaci, evident. La Messi aproape că știi unde dă, ca portar, dar ținta și traiectoria te fac să nu ai timpul necesar de a ajunge la minge. Dar, în timp ce Messi trebuie să țintească spre bare, lui Ronaldo îi e suficient să prindă poarta pentru a fi periculos.
Linia frântă
Nu trebuie să fii expert ca să observi că rata de convertire în gol a loviturilor libere a scăzut dramatic în ultimii ani pentru Cristiano Ronaldo. Mi-a plăcut filmulețul prezentat de gsp.ro, în care un ”om de știință din domeniul sportului” îl întoarce pe toate fețele pe portughez și găsește un cumul de factori pentru care acesta nu mai e performant la acest capitol. Din capul locului, trebuie spus că Ronaldo face parte dintre puținii jucători cu dinamică înnăscută. Nimeni nu poate învăța să șuteze, de exemplu, ca Roberto Carlos, Beckham sau Juninho. Și Ronaldo adaugă forță șutului, cu acea schimbare de direcție bruscă, pe ultima parte a traiectoriei, ceea ce face ca ținta să treacă în plan secund. Problema e că lui CR7 nu-i mai merge jucăria în ultimii destui ani, ori de ce s-ar întâmpla asta dacă am stabilit că dinamica șutului este născută, nu făcută? E plauzibilă lipsa încrederii pe fondul unor accidentări în zone care i-ar fi putut afecta mișcarea, aceasta ar fi concluzia expertului indian de care pomeneam la început. Asta cu încrederea cred că vine și de la presiunea cu care singur se încarcă. În loc să dea relaxat, din mișcare naturală, fără să se gândească unde se duce mingea, Ronaldo se străduiește prea mult, încearcă să conștientizeze, să controleze. Ceea ce e specific stilului clasic, pentru el e contraproductiv.
