Anul U21. Naționala mare să nu se pună Contra

Debut cu stângul în dreptul: 1-2 în Suedia
Am început ca niște victime, iar până la urmă am fraternizat cu agresorul. N-am dat decât un gol, ca să nu-l supărăm, și nici noi să nu părem prea slabi și resemnați. Nu cred că trebuie să mai vorbim despre dezamăgire în ceea ce privește rezultatele echipei naționale. Mai degrabă e chestiune de hazard. Când am terminat la egalitate cu Serbia, 2-2, am avut noroc sau poate am beneficiat de norocul lui Țucudean. Acum am avut ghinion de neșansa lui, dacă mi se permite această exprimare. Sigur că și cu Suedia puteam să ne scoatem. Primul gol a fost ciudat rău, Manea s-a dus la intercepție ca la mijlocul terenului, atingând mingea doar cu crampoanele, Grigore a respins în adversarul direct care s-a trezit cu mingea pe tavă, iar Tătărușanu încă n-a apucat să învețe poziționarea picioarelor la de Gea sau ter Stegen. Și aici zicea Contra că stăm cel mai bine, la portari. Corect, prin comparație cu alte compartimente, dar în absolut Tătărușanu e doar un portar bun și atât. Dacă era foarte bun, juca la o echipă de Liga Campionilor. În centrul defensivei, pe oricare parte am fi sucit-o, cu sau fără Chiricheș, tot prost ieșeam. Săpunaru și Grigore aveau fiecare cotă de 4 pentru cartonaș galben, am pariat separat pe fiecare, gândidu-mă că n-o să am emoții pentru dublarea banilor, unul din ei sigur se îngălbenește. A fost bonus, s-au îngălbenit amândoi. În locul lui Contra aș ține geana pe nou-venitul de la Mediaș la FCSB, cred că e ceva stofă acolo.

Loc de mult mai bine și în ofensivă
La mijloc, Chipciu a făcut uitate ultimele meciuri la națională, adică alea bune, de data asta fiind o adevărată mașină de pierdut mingi. Băluță chiar nu e rău, are personalitate și cred că poate reprezenta un punct fix al naționalei pe termen lung. Răzvan Marin – clar sub posibilitățile sale, assistul nu poate șterge impresia generală, mai cu seamă acel voleu ratat. Mitriță – și mai mult sub standard, dar el a jucat în linia de trei de susținere, deci mai mult mijlocaș decât al doilea atacant. Cât despre Stanciu, el a mișcat cât timp n-a fost rezultatul defavorabil, dispărând apoi când era mai mare nevoie. Cu atât mai puțin ne puteam aștepta să redreseze Ianis Hagi situația, introdus sub presiune. Pușcaș a fost într-o situație ingrată în prima repriză, ca unic vârf, nealimentat cu mingi, reușind totuși să-și creeze o ocazie la acea lansare stingheră. Keșeru – oportunist, cum îi stă bine unui vârf, dar nu-l văd mai mult decât o soluție de back-up, adică exact ce a fost.

Diferența optimă: 4-1 cu Faroe
Cele 3 goluri diferență ne-au ferit de depresie, dar să recunoaștem că ne-a venit inima la loc abia după ce am aflat de egalul cu peripeții de la Oslo. Norvegia și Suedia au meșterit un 3-3 de pomină, cu două goluri în prelungiri și două puncte pierdute după care va plânge măcar una dintre ele. În ce ne privește, nu cred că merită evidențiate tactica sau reușitele individuale în sine, adversarii fiind prea slabi. Mai degrabă m-aș raporta la selecționata de tineret când văd un gol de finețea celui reușit de Pușcaș sau dorința de împlinire ca fotbalist a lui Hagi jr. Ar fi fost bine pentru moralul său să înscrie și el cu Faroe, dar așa e când îți dorești prea tare.

Bune auspicii pentru tineret
În această dublă a primei reprezentative au strâns minute 7 jucători din noua generație, eligibili pentru U21: Cristi Manea, Tudor Băluță, Răzvan Marin, Ianis Hagi, Alexandru Cicâldău, George Pușcaș și Dennis Man. Sigur, ei nu s-au aflat în același timp în teren, dar cred că s-ar fi descurcat foarte bine și ca grup cu adversarul de marți. Așa cum sper să se descurce și în iunie, la turneul final de tineret. Mărturisesc că de mult n-am mai simțit așa o nerăbdare pentru o competiție de fotbal, parcă plutește ceva în aer. INTERESUL SUPERIOR, ar trebui să fie limpede pentru toată lumea, este acet turneu final la care s-a calificat reprezentativa U21. Observ că între meciul tricolorilor mari cu Norvegia și meciul de debut al celor mici sunt 10 zile, timp suficient pentru Rădoi să-i integreze pe cei selecționați de Contra. E drept, se mai interpune și deplasarea din Malta, dar aia cred că poate fi rezolvată cu ”bătrâni” gen Stanciu, Deac, Chipciu, Keșeru, poate Țucudean. Cu puțină organizare și simț de răspundere, s-ar putea deservi ambele fronturi.

Stanciu, un viitor fost număr 10
Simpatică revolta lui Stanciu de după meciul cu Faroe, poate chiar și întrucâtva îndreptățită. Așteptările în ceea ce-l privește cred că sunt și puțin nerealiste, după cum și el se iluzionează cu calitatea fotbalului arab. El este un jucător de execuție, ne-a demonstrat asta chiar și în aceste două partide, dar încă nu s-a impus ca lider, ceea ce așteaptă lumea de la un număr 10. Peste o lună va împlini 26 de ani, nu mai are prea mult timp să contrazică această percepție.