Bate valoarea palmaresul?

Selecţionerii şi cãpitanii echipelor naţionale au mers anul acesta pe criteriul ultimei impresii. Dacã Ronaldo ar fi fost accidentat la barajul cu Suedia pentru Mondiale, iar cele douã goluri ale lui Ibrahimovic ar fi fost decisive pentru calificare, suedezul ar fi fost vãzut brusc într-o altã luminã. Nu cã n-ar fi meritat! Tot ce ştiu despre premiul Balonul de Aur din acest an este cã nu-l putea lua Messi. În rest, oricare dintre Ronaldo, Ribery sau Ibrahimovic (chiar dacã suedezul n-a prins finala) îl meritau, fiecare cu argumentele lui. Portughezul a avut şansa unui duel direct cu Ibra, pe care l-a tranşat într-un mod triumfal, rãmâne însã de combãtut cumva logica lui Ribery: a câştigat toate competiţiile la care a participat în 2013, a fost decisiv în multe situaţii, mai mult de atât ce ar fi putut face? Întrebarea retoricã îi aparţine chiar francezului, care înainte de vot a mai adãugat cã, dacã nici acum nu câştigã Balonul de Aur, înseamnã cã nu mai existã nici o logicã în fotbal. Sã recunoaştem, este greu de contrazis. Putem încerca, totuşi… Fotbalul nu înseamnã neapãrat contabilizare. Messi a luat trofeul într-un an în care Sneijder a strãlucit la Inter (acea triplã istoricã!), apoi olandezul a ajuns şi în finala CM din Africa de Sud, la care Messi s-a oprit în sferturi. E drept cã în sezonul de toamnã a lãsat-o mai moale. Tot în acel an, ca trofee, Xavi şi Iniesta au fost peste Messi, pe lângã cele comune de la Barcelona, ei devenind şi campioni mondiali (în plus, cei doi au fost arcul şi sãgeata la unicul gol din finalã!). Şi-atunci? Lionel Messi şi Cristiano Ronaldo fac parte din acea categorie de jucãtori care, chiar dacã nu câştigã, rãmân pe retinã. Se poate spune cã Ribery a jucat la FC Bayern, în timp ce Ronaldo a jucat la FC Ronaldo! Aşa a fost posibil ca portughezul sã-şi eclipseze echipa şi sã cucereascã un trofeu individual de maxim prestigiu în chiar anul în care a rãmas pe sec cu echipa.

În schimb, cineva de la Bayern Muenchen tot s-a ales cu trofeul individual, este vorba despre antrenorul Jupp Heynckes. Aici nimeni n-ar putea aduce obiecţii, dupã cum nici golul lui Ibra din partida cu Anglia nu putea fi altfel decât golul anului.

Reacţiile de dupã decernare ne fac sã mai zãbovim puţin asupra subiectului. În primul rând, Michel Platini, el însuşi multiplu deţinãtor al trofeului, acum şef peste UEFA, a acuzat maniera în care au înţeles cei de la FIFA sã aplice criteriile. Dupã pãrerea sa, valoarea intrinsecã nu poate anula palmaresul, altfel vom fi nevoiţi ca în fiecare an sã alegem tot între Messi şi Ronaldo. În felul acesta, mã bag şi eu în seamã, Maradona ar fi trebuit sã câştige trofeul cam toatã cariera sa (nu s-a întâmplat nici mãcar un an pentru cã pe vremea aceea erau ierarhizaţi numai fotbalişti europeni!). Apoi, Ribery a lãsat sã i se întrezãreascã dezamãgirea prin refuzarea oricãrei declaraţii. În replicã, am citit pe gsp.ro cã Ronaldo ar fi afirmat cã Ribery n-avea cum sã câştige, doar el, CR7, putând fi cîştigãtorul. Nu prea mi-a venit a crede şi, cum am constatat de atâtea ori cã sursele online sunt relative, am cãutat declaraţia originalã, sã vãd contextul. Fãrã succes, însã. Ar fi bine pentru el sã nici nu fi spus aşa ceva, cãci dupã modelul clasic Ribery ar fi câştigat fãrã probleme (ziariştii chiar l-au preferat pe el!). Aşa a fost posibil sã se încoroneze de-a lungul anilor şi jucãtori ca Belanov, Sammer sau Cannavaro. Iar acum, bietul Ribery a fost depãşit pânã şi de Messi, votat într-o veselie de sud-americani, în cel mai pur stil Eurovision! Ca sã nu fiu înţeles greşit, din fotbalul actual cel mai mult îmi place Messi, dar asta nu mã împiedicã sã fiu obiectiv.

În fine, triumful lui Ronaldo îi bucurã şi pe suporterii Realului, dar este o satisfacţie în compensaţie. Niciunul dintre ei nu cred cã şi-ar mai dori un asemenea sezon, în care echipa sã nu câştige nimic, în schimb unul dintre echipieri, fie el oricât de charismatic, sã fie unicul motiv de mândrie.