Dacă doriţi să (p)revedeţi….

Acum, la spartul târgului mondial, poate n-ar fi rău să recitim ce scria T. Cassio în ultimul număr al Pronosticului, cu ceva vreme înainte de mondial.

„…sã pomenim acum de Cupa Mondialã, Africa de Sud 2010, care va porni peste douã sãptãmâni şi ceva. Fiind primul campionat pe continentul negru, ne putem aştepta la lucruri inedite, nu este exclus sã avem o campioanã în premierã, cum ar fi Spania sau Olanda, douã naţionale europene, întrucât nici o reprezentativã africanã nu este îndeajuns de coaptã pentru a pune mâna pe trofeul suprem (va fi vreodatã?)…”

„…Oricum am denumi echipa sau jucãtorii, portocala mecanicã, oranjes, tulipanii, olandezii zburãtori, este clar cã reprezentativa Olandei (a Ţãrilor de Jos) este privitã întotdeauna cu admiraţie şi teamã, şcoala fotbalisticã batavã având, de decenii bune, un loc de frunte în istoria acestui sport. Cu mici excepţii, întâlnim jucãtori olandezi în toate marile formaţii de club ale bãtrânului continent, motiv pentru care se spune cã se pot alcãtui chiar şi trei echipe de forţe sensibil egale. De aici decurge uneori şi sarcina ingratã a selecţionerului, care este nevoit sã lase acasã fotbalişti râvniþi de oricare altã reprezentativã. Bert van Marwijk a trebuit sã-şi facã şi el alegerile, lãsându-i în afara lotului lãrgit pe van Nistelrooy, Bouma, Melchiot, precum şi pe Kromkamp, Drenthe, Castelen, Emanuelson şi Maduro, aceştia nefãcând parte nici din lotul pentru Euro 2008. Van der Sar s-a retras, iar Seedorf a fost din nou ignorat. Dacã ar fi avut o defensivã mai puternicã, Olanda putea spera chiar la titlu…”

„…La Furia Roja este consideratã favorita acestui mondial, dupã ce a cucerit de o manierã entuziasmantã laurii europeni în urmã cu doi ani, sub timona lui Aragones. Chiar dacã la Cupa Confederaţiilor echipa lui Del Bosque (60 de ani) a pãrut uşor sufocatã, sã nu uitãm de lunga ei suitã de invincibilitate şi de faptul cã aceşti fotbalişti joacã de foarte multã vreme împreunã. Este marea şansã a generaţiei lui Casillas, Xabi Alonso, Xavi şi Villa de a obţine, în premierã absolutã pentru fotbalul iberic, titlul mondial…”