Tenisul românesc în 2019. O viziune

Eternul feminin
Simona. Gazeta Sporturilor, nici o surpriză, a desemnat-o pe Simona Halep drept sportivul anului 2018. Surprinzător a fost impulsul unui redactor-şef, care nu mai semnează în ziar de când postul i-a fost lăsat moştenire de Tolontan, de a-i trage un perdaf, afirmând între altele că Simona a primit trofeul cu un zâmbet fals! Cum ar veni, noi îţi dăm ditamai premiul (nu ei, dar să intrăm în logica lor), iar tu nu stai drepţi în faţa noastră? În fine, trecând la ”ievaluare”, 2018 a fost anul în care Halep a câştigat trofeul de Grand Slam care a transformat-o în cea mai bună jucătoare de tenis din istoria acestui sport în România. Cum şi-a păstrat şi locul 1 WTA, în ciuda declinului din final de sezon, putem spune că Simona n-a avut contracandidat. Mai mult, e foarte posibil ca acest an să fie şi irepetabil. În primul rând, peste sezonul ce stă să înceapă planează umbra afecţiunii la coloană. La antrenamente nu se poate recrea intensitatea unor meciuri precum cele cu Davis, Kerber sau Wozniacki, pentru a mă referi doar la cele de la AO. Apoi este despărţirea de Darren Cahill, iar ceea ce spunea Ilie Năstase, că Simona a ajuns la un nivel care îi permite să joace fără antrenor, este o prostie pe măsura geniului său. Însă Ţiriac, care a fost şi antrenor la viaţa lui, i-a făcut un aranjament, rămâne să vedem ce înseamnă ”Boris Becker a fost cooptat în staff” (enunț dezmințit ulterior, așa că probabil e vorba doar de un fel de consiliere).
Mihaela. Actualmente pe locul 25, o vor ajunge din urmă multele puncte de apărat, deci este probabilă o scădere în clasament. Fiind în căutarea timpului pierdut, cred că se va concentra pe turnee mari, pe GS-uri, aducătoare de premii consistente.
Irina, Ana, Sorana. Toate sunt în zonal locului 80, deci de la ele ne putem aștepta la un progres în clasament, mai ales că anul precedent nu le obligă la prea multe. Totuși, nu cred că vreuna din ele va deveni un factor în circuit, dar vor face sporadic victime ilustre.
Monica. Ea a făcut deja o victimă ilustră, a ascultat-o cu urechea pe Ostapenko, dar jocul său îi cere o prospețime care se consumă din ce în ce mai repede. Probabil va ieși anul acesta din Top 100, dar va avea mai mult succes prin trecerea la dublu, acolo unde mai multe românce au șanse la titluri mai mici sau mai mari, în combinație cu alte jucătoare.

Masculin, simplu
Simplu, dar și complicat. Nu l-am agreat prea mult pe Hănescu, dar iată că după retragerea sa prea n-am avut cu ce ne lăuda. Marius Copil părea setat pe același tipar, de a nu supăra pe nimeni. Evoluția sa din finalul sezonului trecut ne-a dat speranțe, dar oare sunt ele justificate? Tot ce îmi doresc e ca el să nu fie jucătorul unui singur turneu, așa cum a fost polonezul Janowicz, pierzător al unei finale de Masters și atât. Întâmplător, sunt cam de aceeași vârstă. Mai degrabă ne dorim tiparul sud-africanului Anderson, care și-a descoperit forța interioară la granița vârstei de 30 de ani, iar acum contează la fiecare turneu la care participă. Din păcate, pentru Copil sezonul nu a început sub cele mai bune auspicii. Fucsovics sau Fritz nu sunt cei mai valoroși adversari, totuși ambii l-au învins în primele apariții pe anul acesta. Ideea e ca așteptările noastre să nu depășească visele eroului.

Masculin, dublu
Aici, Horia Tecău ne monopolizează speranțele, dar se pare că numai în cuplu cu partenerul tradițional, olandezul Rojer. La început de sezon, Tecău și Copil, ca duet de complezență, au ieșit din primul tur. Acum, Tecău și Rojer tocmai au pierdut în super tie-break la refăcutul cuplu al fraților Bryan. Privind în perspectivă, fără accidentări, perechea Tecău-Rojer prezintă garanții pentru viitoare titluri, poate chiar pentru un Grand Slam.
Celălalt pol de putere la dublu, Florin Mergea, are un eveniment fericit în familie, apariția primului copil, să-i trăiască, dar pe plan profesional persistă problema găsirii unui partener compatibil. Cu Bopanna era bine, sau mai curând nu era rău, dar iată că s-a confirmat zicala că mai binele e dușmanul binelui. Cu niciunul dintre urmași, Mergea n-a mai atins același nivel. Cu Zimonjic, de exemplu, un dublist cu palmares superior, a pierdut în toate cele trei apariții!
Una peste alta, 2019 are potențial mai mare decât anii precedenți în tenisul masculin. Ar trebui să fim pregătiți, inclusiv pentru o deziluzie.