Echipa de Cholofan

Diego Simeone este argentinian? Este, n-ar putea fi altceva. Poate doar uruguayan, care mușcă din dușman. Cam de acolo, din zona aia, vine fotbalul ăla brut, de supraviețuire. Ăla care fanatizează fanii până la crimă, literalmente. Că doar ”fan” de la fanatic vine. Tot de acolo au răsărit, ca niște nuferi, un Maradona, un Messi. Sau un Francescoli, pe malul celălalt al lui Rio De La Plata, despre care ai zice că e golf, dar e de fapt estuarul râului cu același nume. Ei bine, fotbalul argentinian și-a prezentat fața asta scrâșnită la primul meci de la primul Mondial din lumea arabă. Iar o echipă din această lume arabă aproape că a ridiculizat ”pumele”, de le-au venit spumele! Căci cum altfel s-ar putea numi sarabanda aia de ofsaiduri din prima repriză, pe care jucători de zeci de milioane nu s-au priceput să le dejoace? Incredibil, ajunseseră niște neica nimeni să-i facă la tactică! Poate nu degeaba aveau pe bancă un francez pe nume Vulpe, adică Renard, ca pe autorul lui Morcoveață (care ar putea deveni porecla lui Infantino).

Acest eșec vine într-un moment teribil pentru naționala Argentinei, eclipsând orice altceva s-ar întâmpla până acum la Cupa Mondială. Recordul, mondial și el, al celor 36 de meciuri fără înfrângere, țăndări s-a făcut! Taman acum, la ultimul Mondial al lui Messi, când se vorbea despre șanse îndreptățite la trofeu. Cu cine, cu fantome ca Di Maria sau Papu Gomez pe teren? Ambii cu un an mai mici decât Messi, dar cu cariera pe tobogan. Di Maria a ajuns la Juve, transferat de italieni în logica Ronaldo sau Dani Alves, adică fotbaliști de certă valoare, dar trecuți dincolo de zenitul carierei. În plus, Di Maria vine și după o accidentare care la un moment dat îi amenința prezența la turneul final. Cât despre Papu Gomez, nu întâmplător sezonul Sevillei este ăla care este. Iar pe bancă erau Dybala, Correa și Mac Allister. Toți tehnici, toți tineri (mai ales ultimul, un fotbalist absolut încântător de la Brighton), toți lăsați în umbra fotbalului cu cuțitul între dinți, al cărui exponent e Rodrigo de Paul, nu întâmplător elevul lui Simeone la Atletico.

S-ar putea repeta istoria din 1990, când Argentina debuta la Italia Novanta cu înfrângere în fața Camerunului, pentru ca apoi să piardă finala dintr-un penalty mincinos? Greu de crezut. În echipa aia era Maradona, suflet și spirit, osmoza geniului cu luptătorul din tranșee. Acum e Messi, geniul vremurilor sale, ”aitistul”.

Altfel de meci

Când ziceam că înfrângerea Argentinei eclipsează tot ce s-a întâmplat la Mondialul arab, mă refeream la evenimente fotbalistice. Dacă rămânem la partea asta, cred că nu se pune problema ca rezultatul respectiv să fie detronat. A luat bătaie Germania de la Japonia, ba încă în aceeași manieră, după ce conducea la pauză? Prea bine, doar că Japonia nu e fitecine în fotbal. În schimb, saudiții nu au nici măcar un jucător a cărui cotă să atingă 2 milioane de euro, adică mult sub Florinel Coman din campionatul nostru cel de toate etapele! E drept, atitudinea e ceva dincolo de valoare, și nu rareori o compensează. Dacă ne referim însă la ceea ce se întâmplă în jurul fotbalului de pe tărâm qatarez, cred că internaționalii iranieni au dat clasă europenilor noștri. Vai, i-a amenințat FIFA pe englezi sau nemți că le dă galben dacă poartă o banderolă colorată și s-au cufurit băieții! Asta în timp ce iranienii au protestat împotriva regimului criminal din țara lor, atât prin refuzul de a intona imnul, cât și prin declarații cât se poate de explicite. Iar oamenii ăștia își riscă libertatea sau chiar mai rău. Ce înseamnă un cartonaș galben pe lângă asta? Fix ceea ce este, o biată bucată de carton. Despre Ali Daei, legenda fotbalului iranian, un Hagi al lor, se zvonea că a fost condamnat la moarte, cert e că are pașaportul confiscat după ce a protestat când acea tânără a fost ucisă în arest. Astea sunt chestiuni care exced cu adevărat fotbalul, cu consecințe… în consecință.

Fuie MIFA

Aud însă ceva care îmi dă speranțe. Danemarca se gândește să iasă din șerpăria numită FIFA! Pe cuvânt că îmi trecuse ideea asta prin cap zilele trecute: ce s-ar întâmpla dacă mai multe țări ar anunța că nu mai recunosc autoritatea FIFA?! Până la urmă, această organizație trebuia să lucreze în interesul fotbalului, nu să-l căpușeze în interesul vicios al unei mâini de mafioți. Marele Giani, nu ăla din Las Fiebinți, că ăla e simpatic în oportunismul lui infantil, ci ”Morcoveață” Infantino, s-ar putea trezi mare mahăr peste câteva țări africane, arabe, caraibiene, hai și câteva fidele din lumea aproape bună. Ne-am trezi cu mai multe Mondiale paralele, nici nu știu dacă ar fi bine sau rău!