Fantoma de la opera lui Messi

În cursa asta nebună cu Ronaldo, Messi îi mai lua fața, se părea chiar că declanșase sprintul final. Însă totul până la Maradona. Diego era campion mondial. Uite că de-acum e și Messi și putem spune că am fost privilegiați să trăim în vremurile astea în care fotbalul ne-a răsfățat cu asemenea campioni.

După nume și renume, cine-i cel mai bun din lume? Devine deranjant cum se pune problema, ca portarul Martinez, ”să moară dujmanii mei”. Poate cine are palmaresul mai bogat, dar chiar și așa, cu câte Ligi ale Campionilor echivalezi o Cupă Mondială (vezi Pele)? Iar Maradona n-a luat niciun Balon de Aur pentru că mult timp s-a acordat numai europenilor. Ioanițoaia scrie că ăia care au l-au pus pe Ronaldo înaintea lui Messi ar trebui să-și muște limbile! Păi cum vine asta? La un moment dat, Ronaldo chiar părea că îi luase fața lui Messi, mai ales când a câștigat Europeanul cu Portugalia, moment în care Messi n-avea încă niciun trofeu cu echipa mare a Argentinei (doar la tineret și Olimpiadă). Pe logica asta și cei care au zis despre Federer că e GOAT trebuie să se rușineze fiindcă între timp Nadal și Djokovic l-au depășit Grand Slam-uri. În sport rivalitatea e benefică, îi ridică pe combatanți, poate chiar le oferă sens.

Nota 3 pentru arbitrul polonez! Probabil cel mai cunoscut ziar de sport din lume, adică L’Équipe, n-a putut să se ridice deasupra daunei primite în finală și s-a răzbunat pe fluieraș. Pot să înțeleg că penalty-ul ăla a fost acordat ușor, dar cu concursul non-fundașului Dembélé, care a fost pus de Deschamps să-l marcheze pe Di Maria pe considerent de 10 ani în minus, cu viteza aferentă în plus. Doar că puriul argentinian l-a făcut în colț, din gleznă, iar francezul s-a trezit că-i ține trena, călcând pe ea. Am mai spus-o, oameni obișnuiți sunt faultați mai dur de borduri, pe stradă, și nu cad ca Di Maria sau ca alții, o grămadă, care au interesul ăsta, să cadă! Păi nu se spune că e o adevărată artă obținerea loviturilor de la 11 metri? Poate că polonezul merita nota 3 dacă dădea penalty la simularea aia jenantă a lui Thuram, din finalul meciului, care s-a ales cu un galben. Asta e, se întâmplă și la turnuri Eiffel mari, jurnaliștii francezi de la L’Équipe au fost mai mult francezi decât jurnaliști.

Halatul, cât e halatul? Messi a fost criticat de multă lume că n-a refuzat mantia aia, care cică simboliza niște chestii, dar lumea neislamică n-avea de unde să știe. Dar și așa, fără să știe, nu ar fi fost ghiolban dacă refuza un dar din partea gazdei? Dacă îi oferea ceva ce mintea noastră putea cuprinde, o coroană, o medalie, nu se mai ambala nimeni. Cred că Messi ar râde și cu posteriorul dacă ar ști că undeva, pe-un picior de plai, un fost fotbalist spunea că-i pare bine că n-a câștigat campionatul mondial ca să nu se îmbrace ”în fantomă”! Asta ar trebui premiată cu titlul de stupiditatea anului, Viorel Moldovan i-a întrecut până și pe oamenii politici, ceea ce e greu. Și nu s-a oprit, a zis și că Maradona ar fi refuzat mantia! O fi fost vreun intim cu butoiașul cosmic și nu știm noi… Tocmai, Maradona nu e chiar cel mai bun exemplu de etică, a făcut o grămadă de compromisuri la viața lui în fața unor jupâni ai planetei.

Mâna transformată în falus de portarul Argentinei. Pe Martinez ăla l-a apucat răfuiala cu suporterii francezi taman pe scena lumii, pe care fusese pe bune premiat. A mai confirmat și pe gură apoi, cică la el nu merg aroganțele, așadar a oferit ”ba pe-a mă-tii” în fața miliardului de spectatori. Cei de la gsp.ro au descoperit că la fel făcuse pe Maracana, la finala Copei America. Omul pare cocalarul perfect, au apărut și imagini din vestiar când a cerut moment de reculegere pentru Mbappé, în cel mai pur stil ”să moară dușmanii mei”! Francezul i-o băgase de 4 ori în ațe, dar deșiratul a ținut neapărat să arate că e cam tâmpițel. Trofeul ăla se poate și retrage, dar cine s-o facă, Infantino?

Organizarea Mondialului din Qatar a fost impecabilă, deci a meritat. Parcă la GSP (sau Libertatea) am văzut o analiză în care asemenea evenimente globale (Mondiale, Olimpiade) sunt adjudecate de regimuri autoritare pentru că acestea țin mai mult la imagine decât la profit, ceea ce nu se întâmplă în democrații. Iată, numai în ultimul timp am avut Rusia, China, Qatar. Iar gazda arabă a Mondialului e la bani-lumină de profit, probabil că are balanța cea mai dezechilibrată, afluxul turiștilor-suporteri fiind uneori ridicol în cazul unor țări altfel mari consumatoare de fotbal. La care se adaugă și faptul că resursa umană era tot colaterală, se puteau risipi vieți precum petrodolarii. Și despre democrație se spune că e un sistem imperfect, dar totodată cel mai bun pe care îl putem avea. Nu uit că la ultimele turnee finale găzduite de țări democratice s-au înregistrat distrugeri materiale și chiar victime în rândul suporterilor sau a forțelor de ordine. În Qatar nici măcar n-am auzit de incidente. Însă mai bine o libertate primejdioasă decît o sclavie liniştită. N-am spus-o eu, dar subscriu.