Ultimele...
You are here: Home » Articole » Toamna vrajbei noastre – vria Nationalei în meciurile care conteaza

Toamna vrajbei noastre – vria Nationalei în meciurile care conteaza

Egalul cu Norvegia, vedetismul lui Pușcaș și înjurătura lui Contra

Dacă nu erau prelungirile, câștigam! – așa spunea la Europa FM unul dintre copiii prezenți pe Arena Națională, Înduioșătoare naivitate, dar binevenită. Cel infantil în atitudine a fost însă Contra, care mai întâi s-a bucurat la penalty ca la gol, deși fotbaliștii au superstiția aia că trebuie să te abții până vezi mingea în ațe și arbitrul arătând centrul terenului. Apoi, la executarea loviturii, a apelat mecanic la altă superstiție, aceea de a nu privi, căci nu era vorba de emoții, să ne păstrăm serioși! Zic mecanic, pentru că a exultat imediat, ca și cum el se achitase de  partea lui și era de datoria soartei să se achite de partea ei și să conducă mingea în poartă. Apoi l-a înjurat cu patimă pe Pușcaș… Să nu fim ipocriți, la fotbal se înjură, iar pe unul care confiscă mingea de la cel desemnat să bată loviturile de la 11 metri, apoi ratează, mărturisesc că l-aș fi înjurat și eu. Ar trebui să existe și niște consecințe, e inadmisibil ca naționala să fie sat fără câini. Sigur, avem exemplul lui Ganea senior în meciul cu Anglia din 2000, dar ăsta e cazul fericit, cine face asta trebuie să fie conștient că n-are plasă de siguranță în caz de eșec. Prea ușor a renunțat și Stanciu, pentru că deja simțea pe umeri povara acelui penalty ratat pe vremea lui Daum, dar asta arată că nu este liderul pe care-l căutăm. Vasăzică, în toamna asta, în două meciuri internaționale importante, atacanții Omrani și Pușcaș și-au bătut joc de niște penalty-uri, în timp ce un executant ca Deac se afla pe teren!

Ne-am ales doar cu golul lui Mitriță (https://www.youtube.com/watch?v=kBBgTx2zkkQ)

Faza de la gol n-o face nici Messi, pentru că Messi nu stă atât de retras la corner bătut de echipa sa. Și n-o mai face Messi și din alt motiv: slalomul a fost făcut pentru finalizare pe piciorul mai slab! Și am văzut ce finalizare, câtă dezinvoltură și ușurătate a ființei, ne-a lăsat pe toți paf. Apoi, Mitriță a mai făcut ceva ce n-ar face îndeobște Messi, dar de data asta nu e în avantajul românului. La o incursiune din partea opusă, deci pentru piciorul de bază, fundașul lateral advers este nevoit să închidă în centru, lăsându-l pe Deac liber… iar Mitriță nu-i dă, sfârșind prin a fi blocat! Este foarte greu de rezistat la senzația asta că ești pe val, că ești erou și vrei încă și mai mult. Iar asta îl face cu adevărat mare pe Messi. Mai știți faza aia de final la meciul cu Liverpool, când îi pune mingea pe tavă lui Dembélé, care își bate joc de golul de 4-0, care l-ar fi făcut până și pe unul precum Klopp să nu mai creadă în remontada? Messi scăpase atunci spre poartă, ușor în lateral, însă pe piciorul stâng. Nu era chiar ocazia ideală, dar credeți că i-ar fi reproșat cineva dacă ar fi continuat pe cont propriu și ar fi ratat? Nici gând, doar că el a făcut ce trebuia făcut într-o lume fără vanitate. Revenind la olteanul nostru, Contra l-a scos fiindcă nu poate scăpa de meschinăria asta care îl guvernează ca antrenor. Am avut baftă de o boabă la care meritul este totalmente individual? Să fie primit, acum fundu-n poartă. Norvegia se dezlânase și așa a rămas și după egalare, căci era eliminată și cu un punct, iar nouă ne lipsea tocmai spiridușul salvator, ascuns copiilor din tribună de un selecționer rău (chestiune remarcată și de Mircea Lucescu). Dacă e să luăm o parte bună, atunci aceasta este că Mitriță s-a declarat dornic de a participa la Olimpiada de la anul, iar acolo va beneficia de mentalitatea lui Rădoi, aia în care a fost posibil să-i dominăm pe nemți într-o semifinală, fie ea și pierdută.

Suedia ne-a bătut ca pe hoții de reni!

Ne amăgiserăm cu un scenariu de 1-0 care se preta pe ”filosofia” lui Contra, adică să lâncezim jocul până spre final, când urma să vină cumva golul izbăvitor, fie pe o realizare personală, fie pe o greșeală, fie pur și simplu din noroc. Premisa de la care se pornea era aceea că suedezilor le trebuie egalul, deci le va conveni jocul prudent, de uzură. Când colo, adversarii au început să ne călărească, mai ales că și nouă ne plăcea, stăteam toți în jumatea noastră când începeau ăia construcția! Așa că primul gol a picat repede, iar odată cu el am pus cruce, căci ne-ar fi trebuit 3 goluri, o utopie la ce resursă umană are fotbalul nostru. S-a spus că debutantul Mogoș ar fi vinovat la gol. Aș lua-o mai pe departe. Cu câteva minute înainte, Tătărușanu iese cu pasă lungă la Keșeru, care stopează pe piept și apoi încearcă să trimită spre bandă, mingea ieșind în aut. Keșeru greșește pasa, zice comentatorul. Urmăream meciul cu fii-miu și am făcut o remarcă de genul ”să ziceam mersi că a apucat să dea în aut, dacă pierdea mingea acolo era pericol”. Nu trec câteva minute și schema se repetă: Tătărușanu pasează în același stil la Deac, care încearcă să-i așeze mingea cu pieptul lui Mogoș, dar un adversar țâșnește la intercepție și duce faza până la centrare. Aici îi găsesc o parte de vină lui Mogoș, că a încercat să blocheze din extensie în loc de alunecare, având în vedere că poziția nu ridica risc de penalty. Că apoi mingea a fost reluată în plasă a ținut de dinamica fazei. Dar de ce a trebuit Tătărușanu să-și demonstreze abilitățile de a pasa aerian la punct fix? OK, le punea mingea pe piept unor coechipieri aflați în marcaj, ce putea urma bun după asta?!

Am pierdut încă de la așezarea în teren

În ceea ce privește alcătuirea echipei, reproșurile nu-și au sensul decât la nivel teoretic, deznodământul ar fi fost același cu oricine, atât timp cât Contra îi așează în teren. Degeaba începi cu Mitriță dacă îl pui mijlocaș în 4-4-2, adică inevitabil unul cu obligații defensive clasice. Astfel că l-am văzut agitându-se la recuperare în fața careului sau protejând mingea pe linia de aut de poartă, în loc să fie proaspăt în față, ca al doilea atacant, adică postul lui preferat. Apoi, o regulă e bine să fie aplicată unitar, altfel mai bine o anulezi și îți asumi răspunderea pentru selecționarea și introducerea unora care nu joacă la club. Dacă s-a putut cu Băluță, atunci de ce n-ar fi mers și cu Chipciu, cel care își atinsese nivelul maxim la națională înainte de a fi tras pe linie moartă de Andrelecht?

Spania ne-a îngropat și ne-a pus cruce

N-ar mai folosi nimănui să flagelăm jucătorii. Dar jocul lor în primul rând nu se poate numi numi joc. Vânzoleală cred că se potrivește mai bine. Vânzoleală fără minge, că ne cam încurca. Aș ilustra-o cu o statistică edificatoare. Primii 5 jucători la procentajul paselor reușite sunt spanioli, de la 98% din 123 (Inigo Martinez) la 90% din 77 (Carvajal). Abia acum urmează unul de-ai noștri, tot cu 90%, dar din numai 28 de pase. Cine credeți că este? Tătărușanu! N-ai cum să-l mai scoți din echipă, să fie clar!

Cât despre selecționerul Cosmin Contra… ducă-se! A reușit performanța de a fi mai puțin regretat ca Daum. Măcar nimeni nu se va exprima la adresa lui așa cum a făcut-o atunci Buzărin cu neamțul. Din mandatul său va rămâne emblematică atitudinea sa la penalty-ul ratat de Pușcaș cu Norvegia, de la superstiția grotesc interpretată până la colorata înjurătură. Poate părea surprinzător, dar eu cred că Mirel Rădoi poate ajunge la Euro cu acest bazin de jucători. E bine că oficialii FRF au înțeles că trebuie să-i lase mână liberă pe ambele fronturi, naționala mare și Olimpiada. Dar Burleanu & comp au și ei niște muște mari pe căciuli, după două mandate ratate. Dacă oamenii aleși eșuează în mod repetat, trebuie să fie ceva în neregulă și cu ăia de-i alege. În timp ce Contra va rămâne cu tinicheaua de coadă, federalii se vor scoate cu o eventuală calificare pe…

… ușa din spate a Ligii Națiunilor

Teoretic, n-ar trebui să lipsim de la acest turneu final la care sunt programate meciuri inclusiv în România. Din păcate, doar pe Arena Națională, celelalte stadioane cu care ne-am lăudat că vor fi gata, fie și pentru a asigura sesiuni de antrenament, au început să cadă unul după altul. Vorba vine să cadă, unul nu se mai face deloc, altul încă se dărâmă, doar cel din Ghencea mai respectă cât de cât calendarul. Între timp, s-au decis și echipele pe care le vom întâlni în barajul din Liga Națiunilor, asta dacă nu cumva trebuia să folosesc singularul, pentru că la întâlnirea cu învingătoarea dintre Bulgaria și Ungaria vom ajunge numai dacă batem Islanda pe insula ei. Cum ar veni, a ajuns Islanda să influențeze câștigătoarea Balcaniadei, presupunând că finala s-ar disputa între noi și bulgari, că Ungaria e în afara zonei. De fapt, după unii, nici noi n-am fi chiar balcanici, doar ce-i pe malul drept al Dunării încadrându-se, așadar numai Dobrogea. Asta geografic vorbind, că mentalitatea sigur e balcanică. Ca să plusez, ne-am aflat și viitoarele adversare după acest dublu baraj, adică Austria, Ucraina, Olanda (în această ordine, primele două meciuri la București). Mărturisesc că sunt foarte curios și nerăbdător să văd cum va aborda naționala mare meciul din Islanda, dacă nu cumva Rădoi se va molipsi și el de frica ancestrală a selecționerilor de până acum. Să sperăm că nu.

About pronos

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Scroll To Top
Copyright Revista Pronostic Sportiv | Hosting oferit de Claus Web