Revista Pronostic Sportiv Un ziar numit ştiinţă!
Cu ce iureș nemaiîntâlnit a pornit turneul de la Roland Garros, puzderie de favorite și favoriți eliminați încă din primul tur! Ca tabloul să fie (in)complet, una din favoritele calificate se retrage pentru ca lumea să se concentreze pe tenis, dar tocmai asta nu s-a întâmplat, toată lumea vorbește despre Naomi Osaka și alegerile sale. Nu mai puțin de trei editoriale pe subiect am citit pe gsp.ro, rezonând aproape total, spre plăcuta mea surprindere, cu cel al unui new-entry în presa de sport, Cătălin Striblea. Un text lung și foarte nuanțat a scris și Adrian Țoca pe treizecizero.ro. În rest, de-a lungul și de-a latul, paleta este completă, de la ironizarea japonezei până la cocoloșirea ei. În esență, avem un fapt și o raportare la o situație. Fapt: conferințele de presă sunt parte a job-ului. Foarte ”profi” a fost reacția unor campioni ai tenisului. Presa este un organ vital al sportului, mai ales al celui devenit industrie, între care și tenisul. Nu merge să zici boicotez plămânul, va fi afectat întreg organismul. Raportarea la situație: o celebritate, adică o chestie aproape sinonimă cu bogăția, a suferit sau e predispusă la depresie (interesant, a menționat ca moment declanșator acea finală câștigată în care Serena a făcut ca toți dracii pe teren, iar la discurs Naomi își ascundea lacrimile sub cozoroc). Prima reacție am perceput-o chiar în anturajul meu, a fost de blamare, gen ai tot ce vrei, glorie, milioane, alea-alea… Nu merge așa, n-ai fost acolo ca să știi. Acolo, adică în locul ăstora. Dacă ar fi așa simplu, n-ar mai exista sinucideri sau supradoze printre staruri. Sigur, toți ne-am dori să fim în locul lor, oho, am fi ca peștele în apă! Sau poate că n-ar ține așa mult cum ne închipuim, pentru că fiecare tânjește după ce n-are, asta am experimentat cu toții. Părerea mea e că fiecare se raportează la situația semnalată de japoneză în funcție de educație, sensibilitate, capacitatea de empatizare etc. Dar reacția reunită a boșilor de Slam-uri? Deocamdată își apără afacerea, nu puteau accepta o fisură, s-ar fi îngrămădit mulți s-o lărgească, asta e limpede. Mai încolo poate se vor gândi la o soluție, la un compromis. Eu cred că Naomi Osaka a făcut un prim pas spre reconciliere când a admis că poate nu a ales cel mai potrivit moment și nici cea mai potrivită formă de exprimare. Dar fondul rămâne, așa ceva chiar nu trebuie luat în derâdere.
