EURO 2020: Southgate sau ”iesirea din dos”

foto HITC

Cum s-a ajuns la Italia, campioană europeană? Ar trebui întrebat Southgate, dar nu cred că-și poate justifica decizia catastrofală de la penalty-uri. Cert e că trupa lui Mancini nu a câștigat în 120 de minute nici semifinala, nici finala. Așadar, este cât se poate de firesc ca Donnarumma să fie declarat jucătorul turneului.

Semifinala Italiei

Cam prea mult s-a plâns după Spania, când de fapt acolo fotbalul, lăsat de capul lui, adică fără intervenția fluierașului, a făcut dreptate. Iată: ibericii se prezentau la al șaselea meci cu doar o victorie în 90 de minute! Și o întrebare în absolut, valabilă oricând, nu numai la turneul ăsta: credeți că ar putea să câștige naționala Spaniei un trofeu major atunci când Real Madrid nu dă nici măcar un jucător în lot? De fapt, că am și verificat, ceea ce s-a întâmplat acum este unicat, niciodată Realul n-a fost fără jucător în lot, indiferent că era vorba de Mondial sau European! Iar Luis Enrique, care murea de gât cu cine îl contesta pe Morata, taman de data asta l-a lăsat pe bancă fiindcă, vezi Doamne, îl cunoșteau prea bine Chiellini și Bonucci. Păi uite că a dat gol cum a intrat, nu era mai bine să fie de la început în locul lui Oyarzabal, care a făcut preluare spre înapoi când a primit mingea pe culoar? Italienii meritau pe deplin locul în marea finală, au făcut ce trebuie, cu o forță a grupului exemplară, cu Chiesa ieșind la suprafață ca untdelemnul.

Semifinala cu scandal

E semifinala care a scandalizat continentul, care l-a izolat, cum ar veni, în indignarea lui (cunoașteți butada*). Vestea proastă pentru Anglia e că nu s-a întâmplat în finală. Peste ani ar fi rămas trofeul, iar metoda s-ar fi estompat ca penalty-ul ăla din care a câștigat Germania cu Argentina în 1990, la fel de fraudulos, plângea Maradona de se scutura cămeșa pe dânsul. Atunci n-a mai zis că a fost fluierul lui Dumnezeu… Era clar că Anglia nu va mai primi favoruri în finală, trebuia să și-o câștige singură. Dar să încercăm s-o lămurim pe-asta cu Sterling: omul a fost ușor jenat, atâta tot, bașca își făcuse mingea cam lungă. Pentru așa ceva nu se dă unșpe metri în meci eliminatoriu. Teoretic, nu se dă în niciun meci, e recomandare repetată obsesiv la cursurile de arbitri. Și hai să rotim terenul și să ne imaginăm că faza asta s-ar fi întâmplat în careul englez, fluiera cineva de pe lumea asta? No way. Dar există și un mare dar. Nedreptatea asta i-a salvat oarecum pe danezi, la nivel de retorică, pentru că fuseseră încălecați ca la rodeo, cel mai bun om al lor fiind Kasper Schmeichel, de departe. Mi-a plăcut tipul ăsta la nebunie, era inversul italienilor, făcea câte o paradă excepțională și nu făcea… paradă! Nu i se clintea un mușchi pe față, nu făcea un gest în plus. Poate n-o avea trofeele lui ta-su, dar e mai bun ca el. Era cât pe ce să salveze situația și în fața lui Kane, nu merita ghinionul unui șut cu repetiție.

*Titlu de ziar în anii 40: Fog in Channel, Continent Cut Off – Ceață pe Canalul Mânecii, continentul izolat! 🙂

Marea Finală. Decât la culoare, mai bine privim în buletin. 

Am citit undeva că Southgate, antrenorul Angliei, repetă loviturile de la 11 metri de 9 luni! Oare își închipuie cineva că asta ar trebui să conteze?! În primul rând că nu există continuitate în aceste 9 luni, că doar naționala Albionului nu s-a aflat în cantonament. Apoi, asta înseamnă dezvoltarea unei obsesii, pornită de la acel penalty decisiv ratat de Southgate în semifinala cu Germania, la Euro 1996, adică tot acasă. Nu a ajutat cu nimic rezolvarea acestei obsesii prin antrenarea loviturilor de la 11 metri, despre care multă lume îți poate spune că, dacă nu ești portar, nu se antrenează. Asta pentru că nu se poate induce la antrenament tensiunea din momentul departajării. Atenție, din momentul departajării, care este mult mai tensionat decât o oarecare lovitură de pedeapsă executată în timpul meciului. De-aia această loterie devorează cei mai mulți ”specialiști”, ultimul pe listă fiind italo-brazilianul Jorginho, despre care Mironică afirma chiar înainte de a executa că este un Messi al penalty-urilor. Între noi fie vorba, nefericită asociere, Messi însuși spunând într-un interviu că acesta este capitolul care ar trebui îmbunătățit în ceea ce-l privește. Am revăzut pe youtube seria accea din 1996 și am constatat următorul lucru: primii 5 executanți ai Angliei erau jucători maturi, iar toți au înscris! Al 6-lea a fost Southgate, care și el bătea spre 25 de ani. Privind acum lista executanților desemnați contra Italiei, constat că numai despre primii doi, cei care au marcat, se poate afirma că sunt jucători maturi. Următorii trei, adică toți cei care au ratat, au ani 23-21-19! Și dacă ar fi numai asta… Rushford (23) și Sancho (21), fotbaliști care bat suta de milioane, au fost introduși în minutul… 120, adică toată valoarea lor a fost redusă la un singur șut! Mi se pare o prostie colosală, ceva care-i încărca și mai mult pe acești tineri cu responsabilitate. Plus că această secvențiere nu este reprezentativă pentru un sportiv, este ca și cum finala Djokovic – Berrettini, ca să rămânem tot în zonă, s-ar fi decis la… ”cine dă mai mulți ași din 5 servicii”!

Știu că e ciudat ca după o finală să nu mă refer mai deloc la câștigători, dar părerea mea e că englezii sunt cei care au hotărât soarta trofeului, mai exact selecționerul Southgate. Ironic vorbind, italienii și-au făcut treaba, adică au ratat două lovituri, mai mult era greu chiar și pentru băieții cu care jucăm fiecare din noi pe sintetic. Greșesc?

Apropo, când vezi meciul cu prietenii, inevitabil se mai nimerește și câte unul care nu le are cu fotbalul, vine pentru atmosferă, bere, zona de cârnați pentru suporterii Germaniei… Dacă mai e și mucalit, ai parte de completări care aruncă într-un bine-venit derizoriu tensiunea cu care tradițional te uiți la astfel de meciuri. Pomenește comentatorul de Harry Kane, el îl modulează Hurricane. Face un fault Walker? Normal, doar e… Polițist Texan. Centrează Emerson? Deja face pe DJ-ul care anunță o piesă cu Emerson, Lake & Palmer! 🙂  Pe aceeași linie, Southgate a devenit South Gate, adică poarta dinspre sud, adică de jos, deci… ieșirea din dos!