Revista Pronostic Sportiv Un ziar numit ştiinţă!
sursă foto IMGTennis
Emmazing!
Trăiască prietenia româno-chineză, chiar și în beneficiul imperialiștilor britanici! Într-o finală Under20 cu Leylah Fernandez, Emma Răducanu a fost jucătoarea ”mai completă”, ea câștigând US Open înainte de: a juca vreun meci de 3 seturi în WTA; a juca vreun meci pe zgură în WTA! Cred că trebuie un răgaz pentru a înțelege așa ceva. Las la o parte statistica aia vehiculată peste tot, nu că n-ar fi formidabilă, dar haideți să vedem dacă suntem pregătiți pentru asta: în tot acest US Open, Emma n-a lovit niciun retur pe serviciul doi al adversarei din spatele liniei de fund! Pur și simplu, Emmazing!
Cel mai important e că am văzut tenis. Iar pentru asta au contribuit multe seminții ale pământului, căci și canadianca Fernandez era rodul iubirii dintre un latino-american și o filipineză. Și ambele jucătoare arătau atât de feminin, cu brațele atât de fine, exact inversul prototipului de jucătoare lucrate la sală. Cel puțin Emma pare o combinație de Djokovic, prin agilitate și capacitatea de a trimite înapoi mingi din poziții aparent imposibile, și Federer, pentru că accesează nivelul respectiv aparent fără efort. Apropo de asta, o chestiune pe care n-am mai văzut s-o fi remarcat cineva: Emma nu își lua prospoul de la bancă, practic îl folosea doar în pauze! Vorbeam cu un antrenor de tenis, altfel foarte pretențios, care îmi spunea că n-a văzut nicio slăbiciune la Emma. Eu, făcând pe cârcotașul: nu pune scurte. A râs și mi-a spus doar atât: ai răbdare. Corect, unde drumul se sfârșește pentru unii, pentru Emma abia începe. Să vină zgura, o să văd atunci și scurte! Până atunci pot spune că m-a impresionat schimbarea direcției cu forehandul în lung de linie, luat repede, razant peste partea înaltă a fileului, aproape mereu lung și precis. Plus mentalul, nu a lăsat nimic s-o afecteze, ca la Wimbledon, sau s-o enerveze. Sigur exagerez acum, dar o spun: nicicând US Open n-a avut o campioană mai merituoasă.
Ce urmează? Emma Răducanu e de azi pe locul 23 WTA. Clasamentul său va fi ca un burete, tot ce va juca în următoarele 9 luni se va adăuga, orice victorie, fie ea și izolată, la orice turneu. În felul ăsta, până va încheia anul calendaristic de turnee WTA, cred că Top 10 ar fi un pronostic modest, mai degrabă Top 5. Pentru ce urmează în afara terenului e greu să fie pregătit cineva. Mai ales că e greu ca acel cineva să fie și vorbitor nativ de engleză, și de… mandarină! Căci o chema-o Răducanu pe Emma, dar ea simte mai mult chinezește, pe linie maternă, decât românește. De altfel, a și adresat fanilor din China un mesaj în mandarină (cel în română cred că va veni în scris). Pe lângă accesul cvasiuniversal asigurat de limba engleză, o piață de marketing de un miliard de chinezi, nostalgici după Na Li, o va adopta cu frenezie pe Emma, iar contractele de publicitate vor decola peste capul Osakăi, cea care s-a împleticit în meandrele psihologiei și de atunci nu mai livrează unde contează. Nu ai cum să fii pregătit pentru așa ceva, dar Emma beneficiază de un mare avantaj: are un tată român! Să avem încredere în el, zic.
Șlemul 21 va fi la anul sau nu va fi deloc
NextGen a spart gheața și a făcut-o într-un mare fel. Imaginându-ne cariera lui Medvedev ca pe tabelul unui rus ceva mai cunoscut (cred, sper!), Mendeleev, putem spune că Daniil, pe lângă diverse metale și nemetale, a început să completeze și coloana de ”gaze nobile”. Acest 20-20-20, care se păstrează, pare a fi un fel de aliniere a astrelor. După Wimbledon, Djokovic s-a simțit pe acoperișul lumii și a forțat cu Olimpiada, unde nu numai că a ieșit mai prost decât se aștepta oricine, dar a lăsat și urme. N-a luat nici măcar bronzul, iar de la mixt s-a retras. A venit direct la New York cu misiunea declarată de a realiza ”Marele Șlem”, adică o performanță atât de rară, încât se poate întâmpla să nu prinzi una pe parcursul unei vieți! Nici tragerea la sorți nu l-a ajutat pe Djokovic, Zverev nimerind pe jumătatea sa, astfel încât parcursul să fie unul cât se poate de dificil, începând din sferturi, acolo unde s-a prezentat la întâlnire Berrettini. Nu se poate spune că italianul i-a pus probleme majore liderului mondial, dar tensiunea era acolo, o minge a vâjâit pe la capul unui copil de mingi, iar strigătele războinice n-au lipsit nici ele. A urmat Zverev, cu 5 seturi de luptă, în care neamțul n-a gestionat bine unele momente, în special setul 3, când a început game-ul de la 4-5 cu dublă greșeală, servicii de 227 și 219 km/h! A fost și un schimb mamut de 53 de lovituri, câștigat de Zverev, meciul s-a dus în decisiv și chiar dacă Nole a mers în finală, a făcut-o destul de frăgezit. Prin comparație, traseul lui Medvedev a fost unul defrișat, potențiala semifinală de foc cu Tsitsipas fiind evitată prin eliminarea prematură a grecului. Prin ce s-ar putea caracteriza această finală încheiată cu un triplu 6-4 în favoarea rusului? Prin faptul că rusul și-a luat soarta și cariera în propriile mâini, știind că dacă se ține de jocul său nu va mai conta ce face adversarul, fie el potențial GOAT. A stat netulburat în schimburi lungi, câteodată accelerând el cu dreapta, alteori contraatacând aspru, tot cu dreapta. Exasperat că este bătut cu propriile arme, Djokovic a atacat fileul, dar acolo i-a lipsit o componentă esențială, încrederea, astfel că a produs de multe ori greșeli ridicole, inclusiv când Medvedev l-a încercat cu niște scurte la rândul lor ridicole, la care ajungea în deplin control, dar le rata până și pe alea… În cele din urmă, Nole a căpătat ca învins afecțiunea publicului, după care tânjea atunci când era intangibil.
Cum schimbă acest rezultat dinamica circuitului masculin? În primul rând, adio ”Mare Șlem”, ar fi neverosimil ca Djokovic să se mai apropie de acest pisc după 35 de ani. Mai ales că NextGen va mări pretențiile. Medvedev nu va mai fi impresionat nicicând de un meci cu sârbul, iar Zverev și Tsitsipas vor face și ei pasul următor după ce l-au împins pe Djokovic în seturi decisive. Aceștia trei sunt jucătorii care vor dori îndreptățit felia lor de glorie în 2022, iar la RG se va adăuga și Nadal, în ultima sa tentativă cu șanse la GS-ul cu numărul 21. Ar mai fi fost și Thiem, dar acesta e o nebuloasă, nu cred că va fi capabil să revină curând la vârf după accidentare și operație la mâna de joc. Pe Federer nu e cazul să-l mai introducem în astfel de calcule, probabil se va retrage la Wimbledon, până atunci să ne bucurăm de fiecare clipă pe care o va mai petrece pe teren. Dar dintre ceilalți jucători poate țâșni cineva în 2022? Mă gândesc la cei doi canadieni, Aliassime și Șapovalov, apoi la Rublev, poate la Alcaraz. Conjunctural, Djokovic poate avea probleme de parcurs cu oricare dintre aceștia, poate și cu alții, ceea ce e o problemă, căci anul 2022 va fi despre GS-ul cu numărul 21, al lui Djokovic sau Nadal, sau acel 21 nu va mai fi deloc.
